sâmbătă, 16 aprilie 2016

Linistea dintre munti


Dupa atatia ani petrecuti pe malul marii, o mare calma uneori si infuriata cumplit alteori.

Dupa atatia ani petrecuti in poala Toscanei unde m-am simtit atat de iubita si mangaiata.

Daca cineva mi-ar fi spus: " Vei locui la munte departe de galagia si vorbaria din oras!" i-as fi raspuns ,fara ezitare, ca e nebun.

 Linistea absoluta ma speria. Acum, insa, daca nu aud ciripind pasarelele dis de dimineata parca ziua nu a inceput cum se cuvine, iar seara ador sa ascult fosnetul frunzelor din copacul din fata casei sau picaturile pe geam atunci cand ploua. Cantecul naturii este  atat de clar si raspicat, iar muntii au darul de a se arata diferit in fiecare zi.
Daca cineva mi-ar spune sa merg sa locuiesc intr-o metropola, i-as raspunde, fara ezitare, ca e nebun. 


































5 comentarii:

  1. Locul tău este într-un oraș gigant, care pulsează de civilizație, și produce cultură, cu oameni care să genereze dezbateri de idei și să găsească soluții fiabile.
    În fond, orice intelectual își dorește, la un moment dat, atunci când are senzația că nu este înțeles de semeni, să să izoleze într-un vârf de munte. Așa a vrut să procedeze și Grigore Vieru, care mi-s spus, în 1994, că ar fi vrut să devină cioban pe un munte din România...
    PS - 99 % din polulația lumii suferă de nebunie. Diferă numai procentul... ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Linistea de aici pentru moment imi place si ma simt bine...pe urma cine stie, pe unde ma va duce viata.

      Hahaha, cat despre nebunie, draga Catalin, sunt de acord cu tine.

      Ștergere
  2. Great photos of mountains. I like

    RăspundețiȘtergere