sâmbătă, 7 februarie 2015

Sa mai scriem...


     Dimineata

    Am un coleg, proaspat insurat, care din cand in cand vine la serviciu cu o falca-n cer si una-n pamant. Zice ca isi iubeste nevasta, dar cateodata ar strange-o de gat. Pariez ca si ea are aceleasi ganduri uneori, zic in gand.
  “ Spune-i si tu o poanta buna si apoi sa vezi cum se insenineaza.”  Apropo de poante , cu ani in urma un iubit imi trimisese o scrisoare. Am sa va spun doar o parte:
"  Femeie, ingerule inselator! A spus Baudelaire.
   Femeie, cea mai frumoasa floare a gradinii! A zis Goethe.
   Femeie, esti toata viata mea! A zis o data un prieten de-al meu ginecolog. "
Restul scrisorii nu mi-l mai amintesc, insa stiu ca am ras in hohote cand am citit-o. Rad si acum.



   La amiaza

   La pauza de pranz am iesit cu o doamna. Doctorita in care ma incred cel mai mult. O femeie cam dilie, dar nespus de draga.
 Imi zice : "Lasa draguto, ca te duc eu intr-un loc fain”. Era frumos intr-adevar, foarte rafinat, distins.
 “Vin mereu aici ca imi aminteste de copilarie . Batranii meu nu aveau multi bani. Ma corectez, nu aveau deloc. Si stii ceva? Am avut o copilarie fericita, cu niste  lipsuri pe ici pe colo, dar fericita. Ia du-te tu si zi-le la pruncii de azi: Nu iti cumpar Iphone!...Sa vezi cum se plang ca viata lor nu mai are sens si zic in gand  ca au parinti nasoli. Nu toti ce-i drept, nu ma intelege gresit, dar cam asta e tendinta, iar la varsta mea imi permit sa trag niste concluzii… “
      Nataliè deviaza des de la subiect, vorbeste mult si are un caracter puternic. Sa te fereasca Sfantu sa te pui la cearta cu ea.  Imi imaginez ca atunci cand arde in intregime cina si serveste carbuni la barbatasu' , el ii spune: “Da draga, este un pic ars, dar nu-i bai.E foarte bun si-asa ” si infuleca rapid inainte ca ea sa-si dea seama  ca i-a spus aiureli.
“ A da, iti ziceam de acest loc si de copilarie. O data, cand am vandut toate zarzavaturile la piata , tata m-a dus la un restaurant de lux, ma rog , nu stiu daca era de lux, dar era cel mai frumos si mai impodobit local in care intrasem pana atunci. Acesta in care ne aflam acum e o copie fidela. Tin minte ca tata a ordinat pastrama de urs, iar eu, chiar cu cateva zile inainte, urmarisem o familie de ursi de la departare. Doamne!  tare dragi imi erau. Mi s-a rupt sufletul sa-i vad in farfurie. A trebuit sa mananc ca nu puteam sa fac mofturi la o astfel de ocazie , dar am plans mult pe urma. A fost o lectie de viata..."


   Seara

    Chiar acum la radio se da o piesa care de fiecare data cand o ascult vad altceva. Spus asa suna cam ciudat, nu sunt  precum Neil Harbisson, cel care aude culorile.El prin intermediul unui dispozitiv artificial reuseste sa auda culorile deoarece este bolnav de acromatopsie si vede toate lucrurile in nuante diferite de gri.A declarat ca de fapt oamenii nu sunt nici albi , nici negri. Suntem toti portocalii, iar culoarea pielii noastre variaza de la un portocaliu foarte deschis la un portocaliu foarte inchis.Cu totii avem aceeasi nuanta, insa o luminozitate diferita a culorii. O fi asa sau nu, nu stiu, insa este fascinant .Tare mi-ar placea sa aud verdele crud al ierbii, albastrul turcoaz sau culoarea mierii . Sau unul din apusurile pictate de Turner. Cine stie, poate il voi suna sa il intreb cum este.
   A da! Scuzati-ma, deviez de la subiect, nu stiu daca este efectul Nataliei asupra mea sau in ultimul timp cam deviez in general, in viata. Se poate si asta. Deviez din nou si ma intorc la cantec. O piesa a anilor ‘80 pe care o indragesc, o piesa plina de drama , de dor si durere, de despartiri , regrete . O piesa in care fiecare  vede altceva . Poate va place



9 comentarii:

  1. :) m-a binedispus postarea ta, Vera draga! tare draguta si Natalie :)))
    Mi-a placut mult si melodia pe care ne-ai recomandat-o... deschide o poarta spre visare într-adevar.
    Ma bucur ca ai gasit timp sa ne povestesti de ale tale. Te pup si te imbratisez.
    Sa ai o duminica minunata! ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri

    1. Ma bucur ca ti-a placut piesa,cred ca in versiunea acustica piesa este mult mai frumoasa si sensibila!
      Imbratisari!

      Ștergere
  2. nu am mai trecut de mult pe aici...
    citind, simt ceva schimbat la tine...simt asa un fel de melancolica detasare...melodia imi sugereaza aceesi stare...
    te imbratisez >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Detasata spui? In ce fel?...n-as stii sa iti raspund...
      De altfel ma bucur sa te regasesc si te imbratisez cu acelasi drag!

      Ștergere
  3. Bună Vera!
    Mi-a plăcut postarea ta,m-ai făcut să râd de dimineață!
    Îți mulțumesc de vizită și îți doresc o duminică plăcută!
    Pupicei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca te-a bucurat, sunt multumita! O duminica grozava de asemenea!

      Ștergere
  4. Ai scris fain, Vera!

    pentru colegul tău-cu-o falcă-în-cer-și- cu -una-în pământ, o recomandare:

    Gone Girl Official Trailer #2 (2014) Ben Affleck, Rosamund Pike HD

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce bucurie sa te regasesc pe aici!
      Haha, sa stii ca ma gandisem si eu la asta!

      Ștergere
  5. stiu ca tema ta e serioasa, insa pe mine m-a dus cu gandul la bancul ala cu autobuzul in care erau negri si albi si se certau care sa stea in fata, pana soferul s-a enervat si i-a convins ca toti sunt albastri. dupa ce s-a facut liniste, a zis: acum cei albastru deschis in fata si cei albastru inchis in spate!

    RăspundețiȘtergere