marți, 27 ianuarie 2015

Demis Roussos

Un ofiter imi spune: “Pana aici! Ai doar o ora la dispozitie dupa care ne vedem in alta lume. In aceasta ora nu te poti misca, nu poti vorbi cu nimeni, nu poti vedea nimic, poti doar sa asculti orice vrei tu”. Acestea fiind zise imi insiruie o sumedenie de cantareti , moflaind guma de mestecat.

Nu aleg nici una din piesele propuse de el , aleg altele  care de-a randul anilor au devenit practic bucati din mine, melodii pe care atunci cand le ascult, retraiesc toate povestile, emotiile, intamplarile legate de acele piese. Printre acestea desigur se afla si piesele lui Demis Roussos. Se zice ca aristul a murit alaltaieri. Refuz sa cred asta, acum in timp ce ascult It’s five  O’clock este mai viu si mai sensibil ca niciodata, este un arist cu ochi blanzi pe care mereu l-am considerat un domn plin de omenie. Poate e inselatoare ideea mea despre el, dar ce nu e?  Il ascult si imi amintesc de discurile mari de vinil pe care tatal meu le punea la gramofon  si ma intrebam cum de iese muzica aceea atat de frumoasa dintr-un disc negru ,rotund? Cum reuseste Demis sa traiasca acolo? Nu ii este greu, nu se simte singur? Tata radea. De atunci au trecut multi ani, insa uimirea si dragul meu pentru acest om nu au trecut. 



2 comentarii:

  1. pe vremea când terminam scoala generala, Demis Roussos era deosebit de modern, nu exista seara de dans fara melodiile lui... Sa-l dea Dumnezeu pace si liniste! Vocea lui este nemuritoare!
    Frumos omagiu, Vera draga!... astazi de dimineata am aflat cu surprindere... Televiziunea germana nu a pomenit despre trecerea în nefiinta a marelui artist, nu înteleg din care cauza...

    RăspundețiȘtergere