joi, 11 aprilie 2013

luni, 8 aprilie 2013

Explicații

Mai zilele trecute, la stația de metrou, stăteam la o vorba cu un cunoscut (fotograf de meserie) și-mi povestea că organizează o expoziție în care mai mulți își vor expune lucrările. Îmi zice și mie:
- Păi trimite-mi vreo 5 poze și explicații la fiecare poză și dacă plac, le băgăm în expoziție.
- Ce explicații? zic eu.
- Simplu, explici ce ai vrut sa exprimi cu fotografia.
Am rămas uimită și mă tot gândeam cum e posibil să dai explicații. Dante după ce a scris Divina Comedie nu cred că a lăsat vreun document, un tratat despre ce a vrut el sa exprime prin opera sa, Van Gogh nu a spus de ce a folosit pensula în felul acela și nu în altul, de ce era el cu 50 sau 150 de ani mai înainte decât semenii lui. O fotografie de-a Vivianei Maier e de ajuns să o privești, nu are nevoie de explicații ca să transmită emoțiile pe care le transmite, iar ceea ce înseamnă pentru mine nu înseamnă poate pentru altul, ce văd eu în ea e diferit de ce vede celălalt. O explicație și un singur punct de vedere nu consider că există. Iar dacă fotografiile mele necesită explicații înseamnă că exprimă puțin mai mult decât nimic, iar asta nu e o problemă. Timp este, creativitate și putere de muncă este, posibilitatea de a deveni mai priceput există...
Toate acestea fiind zise, primesc ca răspuns că sunt rigidă, că o explicație e necesară, altfel lumea nu înțelege...Zic că în orice caz răspunsul e nu căci nu am material de care să fiu într-atât de mulțumită încât să-l pun într-o expoziție și noroc că metroul a ajuns tocmai la timp pentru a încheia o discuție care și-așa nu ducea nicăieri...

Iar mai jos este talentata Aura

































sâmbătă, 6 aprilie 2013

Astăzi nu e o zi oarecare...

Este un deal la câțiva km de casa părinților mei, un deal care e printre cele mai înalte puncte din oraș. În vârful dealului se ridică și luna, iar în timp ce se ridică e un moment în care coincide cu vârful dealului de care vă spuneam. Știu asta de la unchiul Gigi căci el a facut descoperirea și o dată m-a luat și pe mine cu el. Șapte ani proaspat împliniți aveam atunci când am mers într-o plimbare până acolo.Și în timp ce urcam dealul am văzut momentul.Și l-am întrebat:
- "Unchiu' Gigi, dar dacă eu întind acum mâna tare,tare pot să prind Luna de obraz? " 
- " Da, doar că obrazul Lunii e la fel de lejer și catifelat ca aerul. Trebuie să închizi ochii ca să-l simți"...și atunci a apăsat pe butonul aparatului de fotografiat nemțesc pe care îl ținea mereu agățat cu un șnur la gât la fel cum se țin ochelarii...Am primit fotografia prin poștă după câteva săptămâni și am arătat prietenilor mei de atunci că era adevarat ce le-am povestit, că am prins într-adevar Luna de obraz iar fotografia era o dovadă prețioasă...
Astăzi am fost pe deal după multă vreme, astăzi luna a fost din nou acolo în vârful dealului.Tot astăzi am regăsit și fotografia într-o cutie și m-am vazut așa cum sunt și-n ziua de azi, deseori cu ochii închisi și cu mâna întinsa spre ceva de neatins, doar că într-un corp mai mare.
Astăzi e o zi mare în care unchiul Gigi ar fi împlinit 73 de ani și ar fi ascultat artistul său preferat, Julio Iglesias.Precis ar fi tras și o poză cu aparatul lui legat cu un șnur...
Astăzi, acum, mi se umezesc ochii...așa, de bucurie, de drag, de dor...



marți, 2 aprilie 2013

To Rome with love (2)






Pantheonul...una din structurile pe care le indragesc cel mai mult si care ma minuneaza de fiecare data cu un detaliu pe care nu l-am vazut si nu l-am simtit ...



Pictura: Giovanni Paolo Panini - Pantheon



















Și cam așa este și Italietta noastră câteodată (sau mai des în ultima vreme)...fără cap și fără mâini...