joi, 21 februarie 2013

Regăsiri și mulțumiri


La doi ani de la deschiderea blogului am început să recitesc, să mă regăsesc, să vă regăsesc și pe voi prin cuvintele voastre...
În acești doi ani s-au întâmplat multe, și bune și rele...N-am să fac un inventariu al tuturor celor întâmplate în acești doi ani, nu ar avea nici un sens. Fiecare moment cu încărcările sale emoționale, bucuriile, cu tristețile sale aparține acelui timp și văzut cu ochii de acum nu corespunde al celui de atunci...Mă voi limita la a vă mulțumii!

Închei cu niște rânduri mai vechi:



Aveam un amic R. solitar foarte obosit.
Era doborât de o oboseală care nu trecea cu un somn bun.
O oboseală sufletească ce provenea dintr-o iubire imposibil de consolat.
Și cu cât se simțea mai singur,mai solitar cu atât devenea mai însetat de dragoste.
Ca să-și astâmpere setea și ca să nu-l doboare pustiul în întregime
a decis să fugă
deoarece se spune că pustiul n-are momente de slăbiciune și nici nu iartă.
E un călău necruțător.
Îi era teamă.
În timp ce fugea a scris cu mâna tremurândă o scrisoare
Apoi a împăturit-o în patru și a pus-o în buzunar.
Scrisoarea suna cam așa:
"Într-o zi,undeva
după ce voi fi găsit ieșirea din oboseala și singurătatea mea
îți voi spune ceva
despre noi,
despre păsările ce țipă ca la începutul lumii,
despre dragostea mea.
Într-o zi,undeva.
Al tău,
R. "

Amicul R. a fugit mult,
A traversat deșertul unde nisipul aproape că l-a orbit.
Apoi a ajuns pe o plajă pustie pe care au spălat-o valurile.
A continuat să fugă,să caute o ieșire din oboseala și singurătatea lui.
A găsit două ferestre.Două ieșiri.Una dintre ele e doar miraj.
Din cauza nisipului care aproape l-a orbit nu reușește însă să vadă care dintre cele două e cea reală...





Cu drag, Vera

12 comentarii:

  1. ma bucur mult ca te-am cunoscut, Vera draga, chiar daca doar virtual. Voi deschide paginile blogului tau mai departe, cu aceeasi placere, respect si apreciere. te pup :-*

    RăspundețiȘtergere
  2. voi continua spusele lui Carmen adaugand bucuria de a privi ce vad ochii tai prin intermediul blogului si de a-ti citi gandurile pe care le asezi in frumoase cuvinte aici...
    la randul meu ma bucur ca ne-am intersectat draga Vera chiar daca nu a fost sa ne cunoaste...cu siguranta la o prima intalnire vom fi toate trei :)
    pup si eu :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Esti o scumpa Pandhora!
      Trio-ul perfect!
      Pupici

      Ștergere
  3. Felicitări, Vera. La mai mulţi! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Deja esti ocupată - ți s-au planificat întâlniri :)
    Față de acum doi ani ai devenit mai zgârcită cu fotografiile, deși ți-ai schimbat aparatul de fotografiat (lucrul ăsta nu l-ai spus la nimeni, dar se observă),
    fiind mai mult introspectivă și uitând de zâmbetul care te caracterizează.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Catalin, tu si spiritul tau critic care observa totul pana si cele mai mici lucruri sunteti prezenti ca intotdeauna.
      P.S. Te inseli insa in privinta aparatului foto. Folosesc acelasi Nikon pe care il am de la deschiderea blog-ului. Pentru mine aparatura foto e prea putin importanta, motiv pentru care nu l-am schimbat.
      Imbratisari

      Ștergere
  5. La mulți ani ție și ferestrei tale cu priviri nostalgice!
    p.s. am venit cam târziu, din motive greu de explicat.
    Știi, este atât de fragilă granița dintre bine și adversarul lui..
    Să fii iubită, Vera!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va multumesc! Si va imbratisez cu mare drag!

      Ștergere