joi, 3 ianuarie 2013

Ce-mi mai amintesc...

Îmi amintesc
râsete,
chipuri de copii,
cuvinte de dragoste,
verdele câmpiei din fața casei,
seri de tristețe,
uimirea și iubirea în fața unui peisaj dumnezeiesc,
 clopotul unei văcuțe prinsă între doi copaci,
dorul,
 părul împletit ca un spic de grâu,
râsul tatei,
ochii mamei,
frunzele căzute în toamna aceasta,
 tocul ușii de lemn vopsită albă unde însemnam înălțimea lună dupa lună, an după an,
prima căzătură cu bicicleta,
prima zi de școală,
lucrurile simple care mă fac să mă simt vie,
că revelionul nu a avut niciodată importanță pentru mine, cu toate că am sărbătorit an de an, inclusiv acesta
albastrul turcoaz de pe pieptul lui Coco,
vibrația șinelor de tren,
sunetul dimineții,
mirosul curat al lenjeriei de pat întinsă pe sârmă în curte,
și-mi mai amintesc că pentru mine totul este așa de nou, de fiecare dată, și totul mă surprinde de fiecare dată...








3 comentarii:

  1. Frumoase amintiri !
    La multi ani, multe bucurii si lumina frumoasa !

    RăspundețiȘtergere
  2. frumos-melancolice cuvintele tale Vera...la multi ani! :)

    RăspundețiȘtergere