luni, 26 noiembrie 2012

Început de iarnă

Am ieșit un moment să pun un plic la poșta și m-am întors pe jos într-o plimbare. Aerul în seara asta e umed, cețos și crunt de rece , așa cum este la început de iarnă, amestecat cu fumul care se ridică tot mai sus și mai sus din hornurile caselor... Îmi încălzește sufletul imaginea aceasta a caselor cu gemulețe aburite și luminate înăuntru. Probabil sunt copii înăuntru, probabil mama lor le citește ceva lângă șemineu. Poate înăuntru sunt doi îndrăgostiți la prima întâlnire și beau doar vin,un vin roșu dens. Iar într-una din ele sigur este un bătrân care se uită  peste fotografiile din iernile trecute și i se umezesc ochii...
Margaretele pe care le-am cumpărat au devenit cam posomorâte, iar mâinile îmi sunt înghețate...
Ajung acasă.
E bine.



sâmbătă, 24 noiembrie 2012

În drum spre Verona

Condusul noaptea mereu m-a pasionat...De la răsărit am trecut în dreapta...
Mai jos imagini din drumul  nostru spre Verona...






















































































joi, 22 noiembrie 2012

marți, 20 noiembrie 2012

Femei și feminism

Fetița unei prietene a rămas la noi pe durata weekendului, așa că n-am apucat să fac nimic și am stat duminică noapte să pregătesc o prezentare despre femeile ca subiect în pictura și sculptură și ele ca artiste în istoria artelor. Massi a plecat devreme la spital, iar eu urma să o duc pe a mică la grădiniță. M-am trezit târziu, printre micul dejun, călcatul uniformei de grădi, Oliver care țipa că vroia de mâncare și eu care mă mișcam ca o găină beată în reluare, a fost un adevărat travaliu să plecăm de acasă. Și când să plecăm garajul cu deschidere automata pe care l-am vrut neapărat, s-a blocat, și mașina în el. Așa că am plecat pe jos cu dosare, laptop-ul, proiectele pe umăr și prichindelul de mână. Fata a ajuns deja obosită la grădi, iar eu chiar la timp la întâlnirea cu studenții.
Pe lângă începutul de zi cam zbuciumat m-a umplut de bucurie faptul că unele școli, în ciuda crizei prin care trec în ultimele săptămâni, mai reușesc să organizeze și astfel de activități. Subiectul întâlnirii a fost:  femeile în artă, femeile în literatură, feminismul și așa mai departe. Inițial am avut mari dubii asupra întâlnirii, mi-era teamă că studenții se vor plictisi sau că se va întâmpla cum se întâmplă de obicei când se discută despre subiect, adică se ajunge la concluzia că femeile sunt mai bune, bărbații mai răi sau invers, iar asta nu are nici-o legătură cu discuția pe care eu vroiam să o am cu ei.
 Au avut loc dezbateri interesante întreaga dimineața, glume, întrebări la care am încercat să răspundem împreună . A ieșit la iveală și problema violenței asupra femeilor în privința căreia nu se iau măsuri cu toate că ziarele sunt zi de zi pline de fel și fel de cazuri, se primesc avertizări de la ONU în cazul Italiei,  sunt statistici care confermă că în anul 2012 au fost ucise peste 90 de femei, câte una la două zile.Doamna Rashida Manjoo, raportorul despre violența asupra femeilor al UN, într-un interviu spune că decesele acestea nu sunt incidente izolate care vin pe neașteptate, ci sunt de fapt ultimul act de violență brutală, care pune capăt unei serii de violență în timp, nedenunțată. Iar asta deseori de teamă, de rușine, din cauză că sentimentul de iubire se confunda cu obsesia și atunci când greșim să dăm numele adevărat lucrurilor confundăm lucrurile în sine. Scuza asta: dar mă iubește sau o iubesc e o mare prostie.Am căzut de comun acord că e o problemă socială și că trebuie să ne schimbăm mentalitatea, să încetăm să zicem că am căzut pe scări sau că ne-am învinețit ochiul din greșeală cu nu știu ce...Ne-am uitat la fotografii, la picturi, am citit primul articol al unui ziar britanic ” The Freewoman”, publicat  in noiembrie 1911 în care se povestește despre condiția femei din acea perioadă, condiție care și în ziua de azi,  în unele țări, nu e cu mult mai diferită...
Printre  multe altele am fost plăcut surprinsă de entuziasmul și interesul tinerilor și sper ca experiența să se mai repete...

Dacă sunteți interesați/ interesate, mai jos este acel articol:






























Massi și Oly

Massimiliano l-a învatat pe Oliver să fluiere...Poate că în felul ăsta am să învăț și eu, hihi...




vineri, 16 noiembrie 2012

Distrugeri și creații

La mine acasă se aruncă puține lucruri pentru că aproape fiecare lucru cu puțină imaginație și nebunie se poate transforma în ceva util. Acum seara am distrus o rochie pe care n-am mai purtat-o din anii studenției și am început lucrul la noul proiect...Asta ,așa, ca amintire de vremurile în care îmi făceam costumele pentru balet, ore întregi petrecute cu paiete peste tot de pus pe costumații, ore întregi în care mi-au sângerat degetele mai mult ca niciodată...Să sperăm că va ieși cum trebuie.












luni, 12 noiembrie 2012

Oliver

Am intrat în casă și am avut impresia că am uitat o fereastră deschisă și a intrat vreo vrăbiuță...Când colo, o surpriză care mi-a umplut sufletul...
L-am numit Oliver.


E un yellow naped parrot precum cel din video










duminică, 11 noiembrie 2012

Când omul este fericit...

Se spune că atunci când omul este fericit, de obicei nu o spune...Dar eu simt că altfel explodez, așa, ca o bombă făcută din raze de soare multicolore...
Să aveți o duminică așa cum doriți!
Îmbrățișări,
Vera






vineri, 9 noiembrie 2012

Ultimele imagini

Ultimele imagini din seria aceasta de portrete. Acum începe treaba pentru următoarea....























Simon Cowell a făcut ceva foarte inteligent cu băieții aceștia. E ceva autentic și sincer în muzica lor...Piesa asta s-a dat astăzi la radio. One Direction.



miercuri, 7 noiembrie 2012

Teatrul liric


Pe Elena am cunoscut-o când am început să studiez scenografia, iar în timp am devenit foarte apropiate. Ține fel și fel de conferințe despre operele  care se desfășoară la diferite teatre. Și de atunci îmi dă mereu un telefon când începe stagiunea lirică. Chiar ieri ne-am întâlnit toți trei ieri la o cafenea să ne povestească despre opera lui Verdi la care urma să mergem astăzi și s-a întâmplat același lucru care se întâmplă când vorbește în public. După câteva minute, vocile din jur devin șoapte și unii se uită care pe furiș, care pe ascuns, către masa noastră. Patosul pe care-l depune când explică teatrul liric e ca un al doilea spectacol pe lângă cel pe care mergi să-l vezi la teatru...
M-am întors de curând acasă; trei ore în care sufletul a trecut prin toate emoțiile posibile, de la bucurie la tristețe, de la  seninătate la disperare și toate îmbrățișate de o muzică sensibilă...
Vă place opera? Ați fost? Ați mai revenit pe urmă?...


Mai jos Katherine Jenkins, o britanică deșteaptă care a făcut muzica clasică accesibilă și publicului larg cântând piese cunoscute la nivel mondial fără să renunțe însă la partea clasică. Poate vă place:


Miercurea tăcută/ Portrete (3)


























marți, 6 noiembrie 2012

Sper să fie bine.


Idea că Romney ar putea câștiga alegerile face în așa fel încât să mi se înfoaie părul ca la Mutt Lange. Nu-i problemă dacă nu știți cum arată Mutt Lange, mai nimeni nu știe fiindcă tipul cumpără toate fotografiile și videourile cu el căci nu vrea să apară în presă. De altfel este unul dintre cei mai talentați producători :AC/DC, Shania Twain, The Cars, Bryan Adams fiind doar niște exemple...
Direct, indirect, rezultatele alegerilor ne vor afecta pe toți într-un fel sau altul...

duminică, 4 noiembrie 2012

Astăzi, ca acum 10 ani

Rochia crem de cașmir s-a dus pe apa sâmbetei, acum duminica. Camillo, câinele mamei, bucuros și plin de noroi pe labe, ștunc, s-a lipit de mine.Și noroiul desigur...
Noroc că îmi mai vin hainele de acum 10 ani....
Vera, astăzi, în stilul de acum 10 ani mai jos,hihi




O duminică grozavă tuturor!





sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Portrete (2)






 Am vazut că v-a plăcut rochia mea din frunze...Haha...Sa fi văzut vecinu ce nervos era...că am zis "Hai să nu le iau de pe jos, mai bine să le iau din copac", și practic i-am dezbrăcat copacii. Și iacă-tă că dânsu acum nu poate trăi fără frunzele pe care le-am luat eu...În ce lume trăim...





vineri, 2 noiembrie 2012

Portrete

Am profitat de zilele libere, am cules frunze și-am făcut o rochie din ele. El a intrat în atelier, s-a sprijinit de tocul ușii și a râs atât cât a putut de mine, eu care abia mă vedeam în teancul de frunze adus în casă.Vecina mea, Erika, a fost amabilă să ieșim la niște poze. Am machiat-o și i-am făcut părul atât cât m-am priceput...Și cam asta a ieșit...