joi, 27 septembrie 2012

Mothers





















Întâmplător am dat peste o mamă-zână... Dacă ar face un concert mâine, zău că m-aș duce și înotând până în Anglia!

Damn, she rocks it!

duminică, 23 septembrie 2012

Întâmplări și senzații de azi

În aeroport, încercând să țin o mie și una de lucruri în doar două mâini, ochelarii  s-au strecurat printre degete și au atins rapid podeaua, iar lentilele s-au sfărâmat în mici, mici cristale. Pe moment am rămas impresionată de cât de frumos străluceau când le-a lovit raza de lumină. O minunăție...
Însă în momentul următor am pierdut simțul orientării și am devenit neajutorată. În fața mea au apărut doar oameni cu chipuri lipsite de expresii, fără nici un rid, fără nici un defect al feței.Zici ca au fost toți trecuți prin photoshop și au ieșit așa, perfecți.Un lucru înspăimântător...
Noroc că umblu mereu  cu o pereche de rezervă. Perechea asta era preferata Cocoleanului, haha. Adică dacă se nimerea să-i las pe masă în living și el era prin zona, îi lua în cioc și îi învârtea pe masă până amețea. Ce mai râdeam și ce gol a lăsat acum în sufletul meu...
De altfel, răceala se agravează tot mai frumos, așa că am fost fuguța, fuguța până la farmacia cea mai apropiată și m-am întors la hotel într-o plimbare în care m-am simțit cumplit  de singură într-un oraș cu peste două milioane de oameni...Asta da senzație puternică. Mai ceva ca bungee jumping. Și dintre cele două, aș prefera-o totuși pe cea din urmă în locul celei dintâi...





Lucruri de astă seară




-Ceai fierbinte de lămâie. Așa,ca să-i vin de hac bolii.
-Florile de câmp pe care le-am pus astăzi în vază îmi bucură sufletul.
-Valizele sunt pregătite.
-Treaba aici s-a încheiat cu bine.Satisfacție.
-Am prins online o parte din concertul făcut pentru a aduna fonduri în Emilia-Romagna unde cutremurul a cauzat numai necazuri.
-Un email de la un coleg care îmi spune că ne-a fost aprobată cererea de restaurare a monumentelor și a clădirilor distruse.
-Din nou speranța că iată, cultura mai are o șansă, că dragostea pentru artă nu e doar o iluzie.
-Dorința de a îmbratișa membrii de la Zucchero și pe toți ceilalți care au contribuit ca acest lucru să fie posibil.
-Merg la somn cu un sentiment de bine.

Mai jos, un pic de Zahăr (Zucchero)











vineri, 21 septembrie 2012

Firavitate.


Firavitatea lu pește...Un pic de schimbări de aer și temperatură, și ștunc, o răceala dintr-aia pe care să ți-o amintești...
Mi-ar fi plăcut să pot fi și eu ca doamna aceea de la care am cumpărat ziare în Viena în fiecare dimineață. Înfofolită cu un pardesiu verde, dădea bună-dimineața, toată îmbujorată. Zicea că iarna e și mai greu și mai frig. I-aș fi spus glumind să facă precum rușii, un păhărel de vodka pe gât înainte să iasă din casă și s-a rezolvat. Dar pentru că ce vorbesc eu e limba marțianilor, nu germană , am tăcut și doar i-am zâmbit ...
La meteo zic că în București o să fie mai cald în zilele următoare. Bucurie!

...
A, pe doamnă o chema: Eisernenkopf !


miercuri, 19 septembrie 2012

luni, 17 septembrie 2012

Mulțumesc


Mulțumesc pentru urări! Sper și eu să meargă tot ca pe roate!
Vă îmbrățișez pe toți!


duminică, 16 septembrie 2012

De mâine din nou un tur de forță

Când am fost să prezint proiectele in diferitele orașe, înlocuisem un coleg. De data aceasta însă mi-au pașaportat întregul proiect mie. Așa că de mâine voi pleca o săptămână la Viena, una la Bucuresti și ultima la Paris. Multe salutări și ne reauzim in trei săptămâni. Îmbrățisări.


Alinierea

vineri, 14 septembrie 2012

Timp lipsă

Perioada concediilor și a ritmului lejer s-a dus. Se reintra din nou în pâine cum se zice. Motiv pentru care voi lipsi un timp. Vă las cu chipul luminos al Federicăi.








marți, 11 septembrie 2012

Ține-te bine




" Ține poporul prost și așa ai să guvernezi și-ai să faci ce vrei, poți să te ștergi și pe picioare cu țara dacă vrea mușchii tăi", asta era discuția între doi parlamentari într-un intercity în care s-a nimerit să fiu și eu acum vreo doi ani. Adevărul e că și funcționeză. Se văd și rezultate.Pe toate planurile.
De exemplu și astăzi mi-a trecut  prin față o aprobare de demolare a unei clădiri istorice semnată de un imbecil cu patru clase." E, ce te enervezi tu, că și-așa sunt destule clădiri istorice în oraș. Ce te doare pe tine capul..." . Ar trebui să mă consoleze faptul că în loc or să construiască un magazin de țoale scumpe în care oamenii de rând vor trebui să se descalțe ca să intre în magazinul cu pricina.
Vorba romanilor, panem et circenses, este încă valabilă . Circ este cât vrei, pe toate gusturile, aproape pe oriunde. Cât despre pâine, câțiva au mai multă, alții mai puțină și unii n-au deloc...

Sunt momente.

Sunt momente când dorul pătrunde în mine precum ploaia într-un pământ arid. Și sunt momente când uit cum să fiu din nou doar eu, de una singura și nu doi. Și atunci îmi caut ceva de lucru să-mi ocup mintea...
Și în acest moment n-ați înțeles, poate, nimic din ceea ce am zis. E, nu-i bai. Să ascultăm o muzică:


joi, 6 septembrie 2012

Încercări cu filtre

Doar câteva mai normale, că la restul am îmbinat trei filtre colorate diferite și au ieșit numai ciudățenii, hihi...













Natalia Ciobanu

O artistă tânără, o fotografă pricepută de ale cărei fotografii m-am îndrăgostit...
Aici link cu imagini: http://soul-portrait.com/gallery

Fotografii. Stat la povești. Barcă. Muzici.

Mi-am luat și ultimele zile de concediu rămase și am plecat acasă. Am avut companie, Federica, soțul și fratele ei care spuneau că nu au mai fost la mare de mult.
 Am plecat după 12 și am ajuns numai bine după-amiază. Vecinu mi-a împrumut barca și am ieșit în larg în jurul unui munte unde este un aer atât de proaspăt că nu ai mai vrea să-i dai drumul din plămâni.
Am povestit câte-n lună și-n stele, am băut vin roșu sec din regiune, am ascultat colecția de discuri din barcă și-am înnotat. Am făcut și fotografii. Mai puțin soțului, căci nu a vrut. Era și el precum locuitorii unui oraș, S. Juan Chamula, din sud -vestul Mexicului, care nici ei nu se lasă fotografiați. Ei cred că atunci când îi fotografiezi, le capturezi o dată cu imaginea și sufletul în aparatul tău și pentru a-l face să reintre în corp trebuie să urmeze un ritual complicat la un vraci local.Era să o arunc pe doamna inginer peste bord căci mi-am cam pierdut îndemânarea cu parcările în port și ea stătea taman pe margine. Cam asta...
 Niște imagini dedesubt.




































sâmbătă, 1 septembrie 2012

Miros. Culori. Toamna. Si dragoste.



În casă e cald și miroase a dulceață de coji de portocale. Pe geam văd intrarea toamnei în viața noastră prin niște picături mari, rotunjite și cu miros de frunze uscate, frumos colorate.
Eu m-am îmbrăcat cu sfeterul cel nou, cărămiziu, pe care tot așteptam să vină vremea să-l îmbrac.
Iubesc toamna. Dar nu la fel de mult precum pe cei de dedesubt.

















Nuntă noaptea

Orașul noaptea, văzut din piazza Michelangelo e un spectacol. Însă n-am stat mult căci se ținea o nuntă acolo și era multă aglomerație...
Am fost și eu o dată la o nuntă noaptea și ai mei și cu mine eram pe post de martori. Și înainte să zică da, am tras-o pe mireasă de rochie și am întrebat-o de ce nu s-au căsătorit ziua, că așa nu vedem nimic. Și-n felul ăsta ce fel de martori mai eram noi?
M-a fulgerat cu privirea, iar mama, de colo,  îmi făcuse un semn cu ochiul, ce însemna că am zis iară ceva ce nu trebuia...Ufff...