vineri, 27 ianuarie 2012

Just an illusion






Mai este oare acesta un om?

Mai este oare acesta un om?
Voi,ce trăiți la adăpost
în casele voastre tihnite,
voi,care seara, întorcându-vă, găsiți
mâncare calda, chipuri prietenoase,
gândiți-vă, mai este acesta un om,
care trudește în glod,
care nu știe ce-i tihna,
care luptă pentru un codru amar de pâine,
care moare pentr-un da sau nu?
Gândiți-vă, femeie-i aceasta,
fără cosițe, fără nume,
fără puterea de a-și mai aminti,
cu ochii goliți, cu frigul în pântec
ca broasca în viermuiala iernii?
Gândiți-vă că toate acestea au fost aievea:
vă-ncredințez aceste slove.
Săpați-le în inimile voastre
când stați acasă, când mergeți pe stradă,
când vă culcați, când vă sculați;
repetați-le copiilor voștri.
De nu, să vi se năruie căminul
De pat vă tintuiasca boala
Iar pruncii voștri de la voi întoarca-si fața.


“Voi che vivete sicuri
Nelle vostre tiepide case,
Voi che trovate tornando a sera
Il cibo caldo e visi amici:
  Considerate se questo è un uomo
  Che lavora nel fango
  Che non conosce pace
  Che lotta per mezzo pane
  Che muore per un sì o per un no.
  Considerate se questa è una donna,
  Senza capelli e senza nome
  Senza più forza di ricordare
  Vuoti gli occhi e freddo il grembo
  Come una rana d’inverno.
Meditate che questo è stato:
Vi comando queste parole.
Scolpitele nel vostro cuore
Stando in casa andando per via,
Coricandovi alzandovi;
Ripetetele ai vostri figli.
O vi si sfaccia la casa,
La malattia vi impedisca,
I vostri nati torcano il viso da voi.”





Primo Levi, Se questo è un uomo,  Einaudi, Torino, 1958

luni, 16 ianuarie 2012

Un shake de idei

- Ca să închiriez un spațiu, patronul de acolo îmi cere de patru ori prețul normal.Probabil că de la un timp, dau impresia că sunt tâmpită, ori că sunt plină de bani.Și totuși sunt două lucruri total diferite...

- În taxi...ploaie torențială...pe geam nu se vede nimic din splendoarea aceasta de oraș. Însă în oglinda retrovizoare sunt niște ochii superbi de cărbune încins, de cărbune aprins, ochii care ard și brusc...

- O prietenă dragă : clasă, inteligență, umor, frumusețe a spiritului, ochi apoși...Are un zâmbet trist. Îmi place duritatea ei care ascunde o sensibilitate imensă de copil mirat. Îmi place demnitatea ei.  O cheamă Ana.

- De câteva zile încoace mă gândesc să-mi construiesc o căsuță din lemn. O căsuță mică cu o grădină de flori pe care să le îngrijesc. Îmi place mult lemnul ca material de construcție. Are miros, are viață și are istorie. Dă senzația că îți spune o poveste...

- În lumea și timpul întoarse pe dos în care trăim, în stația de metrou, un tip înjură și vorbește singur din cauză că nu i se răspunde la telefon. Da, știu, e enervant când se întâmplă însă exista o regulă: când nu ți se răspunde la telefon din prima...nu mai insista. Sună în altă zi!
Și cu toate că știm asta, insistăm ,de-ai dracului...forțăm. ”Adică până când n-o să răspundă nesimțitul/a?” Și uite așa ne ambalam, neînțelegând că nu e vorba neapărat de nesimțire...e vorba că nu e timpul să ți se răspundă. Încearcă mâine!



luni, 9 ianuarie 2012

Mostră...

 ... din drumul spre casă când nu am chef de șofat




...iar când ajung acasă cânt piesa asta iubitului:

Shania Twain - Honey, I'm Home