luni, 26 noiembrie 2012

Început de iarnă

Am ieșit un moment să pun un plic la poșta și m-am întors pe jos într-o plimbare. Aerul în seara asta e umed, cețos și crunt de rece , așa cum este la început de iarnă, amestecat cu fumul care se ridică tot mai sus și mai sus din hornurile caselor... Îmi încălzește sufletul imaginea aceasta a caselor cu gemulețe aburite și luminate înăuntru. Probabil sunt copii înăuntru, probabil mama lor le citește ceva lângă șemineu. Poate înăuntru sunt doi îndrăgostiți la prima întâlnire și beau doar vin,un vin roșu dens. Iar într-una din ele sigur este un bătrân care se uită  peste fotografiile din iernile trecute și i se umezesc ochii...
Margaretele pe care le-am cumpărat au devenit cam posomorâte, iar mâinile îmi sunt înghețate...
Ajung acasă.
E bine.



5 comentarii:

  1. Un glob de cristal, tinut in mana, in care e si castel, si deal, si padurice, si rau, si drum, si ninsoare... Cam asa e povestirea ta, dar e mai frumoasa, pentru ca are caldura!
    Seara placuta sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ceva, un fior cald mi se strecoară în suflet, când văd rotocoale de fum ieșind din coșurile caselor.
    Mi-e tare dor de firul răsucindu-se în aer!
    Și de niște ochi mirați, lipiți de geamuri..
    Seară călduță, Vera! ( cu aromă de gutui!!)

    RăspundețiȘtergere
  3. "te-mbie sau te chinuiesc
    oh! lucrurile cum vorbesc"...

    (al.macedonski - rondelul lucrurilor)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ploaia dansa împreuna cu noi,
    Ploaia radea,
    Cand radeam amandoi......
    te pup, fii vesela draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  5. a fost o vreme in care ma uitam cu regret la ferestrele luminate gandindu-ma ca pe mine nu ma asteapta nimeni si acolo unde merg nu e casa mea. n-am uitat senzatia aia, asa ca tare ma bucur cand ajung acasa :)

    RăspundețiȘtergere