sâmbătă, 1 septembrie 2012

Nuntă noaptea

Orașul noaptea, văzut din piazza Michelangelo e un spectacol. Însă n-am stat mult căci se ținea o nuntă acolo și era multă aglomerație...
Am fost și eu o dată la o nuntă noaptea și ai mei și cu mine eram pe post de martori. Și înainte să zică da, am tras-o pe mireasă de rochie și am întrebat-o de ce nu s-au căsătorit ziua, că așa nu vedem nimic. Și-n felul ăsta ce fel de martori mai eram noi?
M-a fulgerat cu privirea, iar mama, de colo,  îmi făcuse un semn cu ochiul, ce însemna că am zis iară ceva ce nu trebuia...Ufff...

6 comentarii:

  1. Esența luminii,
    ce face picăturile de rouă să lucească,
    s-a pierdut din imaginația persoanei,
    atentă fiind la utopice vorbe efemere,
    lipsite de fond, uitând să rețină și să redea nemurirea clipei ce-i inundă irișii ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) inocenta copiilor este adorabila! ei simt si spun intotdeauna adevaruri - care nu întotdeauna convin adultilor :))
    Piata Michelangelo... deci esti în Florenta?

    RăspundețiȘtergere
  3. am gustat si eu un asfintit acolo, pierzandu-mi privirile spre dom si incercand sa retin clipa frumoasa in culorile amurgului bland. am privit un david trist, flancat la tot pasul de japonezi care se pozau fara oprire si am tot incercat sa prind lumina cerului in flacari si expresia statuii.
    pe trepte o multime amestecata povestea in clinchet de sticle... imagini frumoase, multumesc ca mi le-ai reamintit :)

    RăspundețiȘtergere