duminică, 23 septembrie 2012

Întâmplări și senzații de azi

În aeroport, încercând să țin o mie și una de lucruri în doar două mâini, ochelarii  s-au strecurat printre degete și au atins rapid podeaua, iar lentilele s-au sfărâmat în mici, mici cristale. Pe moment am rămas impresionată de cât de frumos străluceau când le-a lovit raza de lumină. O minunăție...
Însă în momentul următor am pierdut simțul orientării și am devenit neajutorată. În fața mea au apărut doar oameni cu chipuri lipsite de expresii, fără nici un rid, fără nici un defect al feței.Zici ca au fost toți trecuți prin photoshop și au ieșit așa, perfecți.Un lucru înspăimântător...
Noroc că umblu mereu  cu o pereche de rezervă. Perechea asta era preferata Cocoleanului, haha. Adică dacă se nimerea să-i las pe masă în living și el era prin zona, îi lua în cioc și îi învârtea pe masă până amețea. Ce mai râdeam și ce gol a lăsat acum în sufletul meu...
De altfel, răceala se agravează tot mai frumos, așa că am fost fuguța, fuguța până la farmacia cea mai apropiată și m-am întors la hotel într-o plimbare în care m-am simțit cumplit  de singură într-un oraș cu peste două milioane de oameni...Asta da senzație puternică. Mai ceva ca bungee jumping. Și dintre cele două, aș prefera-o totuși pe cea din urmă în locul celei dintâi...





9 comentarii:

  1. tu vezi mai bine decat aia care nu poarta ochelari. vezi cu sufletul si faci omul sa vibreze cand povestesti.

    RăspundețiȘtergere
  2. bine ai venit Vera!:)
    o sa-ti faca bine soarele,raceala o sa dispara ca si cum n-ar fi fost...
    bine ca ai o pereche de ochelari de rezerva!
    pup,astept zilele astea un semn de la tine >:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. de ce nu ai imncercat o fotografie cu cioburile?
    buna dimineata si sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  4. mi-a fost dor de tine, am frunzarit sa vad ce-ai mai facut cat am lipsit :)
    sanatate multa si alunga gandurile rele, ele vin mereu sa ne incerce, nu le lasa sa castige.
    big hug!

    RăspundețiȘtergere
  5. Și la tine, draga mea Vera, tot ochelarii aduc , într-un fel anume, tristețea. Dacă vei avea o clipă liberă, o să afli că și nepoțelului meu i-au fost rupți ochelarii, unii speciali, într-o joacă de copii.

    Cine i-a inventat se va fi gândit, cumva, că, dacă am privi fără ei, lumea ar fi o mare de puncte mișcătoare, pe diverse traiectorii?

    RăspundețiȘtergere
  6. M-a miscat intamplarea. Sper ca esti mai bine acum, si ca surazi zilelor frumoase de toamna!

    RăspundețiȘtergere
  7. Va multumesc pentru vorbele si gandurile voastre bune!
    Pentru ca voi sunteti, continui sa tin blogul deschis!
    Imbratisari

    RăspundețiȘtergere
  8. Numai bine Vera ! Sa stii ca te citesc tot timpul si descrierile tale au forta de a ma face sa cred ca sunt acolo. O toamna frumoasa si calda iti doresc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur tare mult sa aud asta.
      Multumesc. Toamna pentru mine este un anotimp care ma bucura, ma intristeaza, ma pune pe ganduri in fiecare an...
      De altfel iti doresc o toamna frumoasa atat tie, cat si familiei!

      Ștergere