duminică, 5 august 2012

Pățanii


 M-am pus să copiez pe memoria externă lucrul făcut săptămâna asta ca să pot să-l predau mâine la prima oră. Doar că am rămas fără baterie la laptop și l-am băgat în priză, dar nimic. Mă supăr din nou pe tehnologia lu pește și cine a inventat-o, dar tot nimic. Curent în el pauză. Până când văd cablul de la alimentator ros. Sigur cât am făcut una, alta prin casă și prin grădină, Coco și-a făcut de cap. Degeaba i-am luat jucărele pentru papagali. Are ce are el cu hârtiile și cablurile...
Noroc că în copilărie eram băiatul tatei. Chiar așa. Cred că tare și-ar fi dorit de fapt un băiat, dar la ăștia cu adopțiile în vremea aia era ca și cu pungile de pufuleți cu surpriză dintr-un timp. Nu știai ce surpriză avea să-ți pice, dacă era stricată sau altfel decât îți doreai. Chestiunea era că o dată desfăcută punga, nu puteai să mergi înapoi la magazin și să-i zici la vânzătoare: Dați-mi alta că nu-mi place surpriza...
Și așa până pe la vârsta de 12-13 ani petreceam cu el săptămânal ore întregi în garaj și-l ajutam la reparații.
”Nu vreau să devi ca băieții cu care umblu tu, zicea. Ăia nu știu nici să-și pună singuri înapoi lanțul de la bicicletă sau să-și umfle roata...”
” Nu tata, ziceam, eu am să devin un bărbat adevărat!” Acum când îmi amintesc mă umfla râsul, dar atunci o luam cât se putea de în serios.
Am demontat alimentatorul, am scos firele, le-am prins înapoi, o bună bucată de bandă izolatoare și mi-am făcut treaba fără probleme. Că de unde să iei alt alimentator duminică seara? Sau o baterie încărcată?
Lasă, zic. Am pățit-o mai rău în facultate când într-o dimineață, înainte să predau lucrarea, am mai controlat încă o dată ca totul să fie corect și am lăsat-o pe scaun. Era un proiect greu, desenat la mână cu creion și tuș că profesoara respectivă nu accepta altfel. Iar înainte să plec am pus tot la loc și am plecat în fugă. Încă mai îmi amintesc cum am sărit de pe scaun când am auzit cum mă strigă.”Ce înseamnă asta? Chiar în halul ăsta îți prezinți o lucrare de examen? Mâncată de șoareci?”
Și adevărul e că era mâncată rău la colțuri..." De papagal. De papagal e roasă," zic rușinată.
 ”Auzi cucoană, acum mă iei și peste picior? Ia du-te tu acasă că examenul l-ai picat! Vin-o din nou în toamnă.”
Cum mi-am mai jurat în ziua aia că de îndată ce ajung acasă îl bag în oală și-l fac ciorbă...Și uite că nu l-am mai făcut, așa, ca să poată să mă mai bucure cu tot felul...
Cât despre profesoară, ne-am întâlnit acum vreo două săptămâni la ieșire dintr-un anticariat. ” Să știi că încă mai am pe acasă proiectul ăla al tău mâncat de șoareci”. De papagal, repet eu. Râde. Îmi mai povestește de una, alta, de niște cărți faine pe care le-a luat din anticariat. Îi zic că am luat 60 de imagini cu orașul imprimate pe film kodak cu doar 20 de cenți. Ăla care i-a pus prețul ori e prost ori era beat, zic. Ne despățim râzând...



10 comentarii:

  1. Ciorba se termină repede, însă o mâță ar umple altfel timpul :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ha! Doar că nu îmi plac mâțele

      Ștergere
    2. Dar te scapa de papagal :)
      Pe urma iti poti lua un caine ;)

      Ștergere
  2. asa deci, "barbat adevarat"? :))) esti o comoara! pupici

    RăspundețiȘtergere
  3. Tare am mai ras!
    Aveai caracter de mica! Ai devenit o femeie adevarata care stie sa faca si lucruri de barbati. Bravo tie!

    RăspundețiȘtergere
  4. Îţi mulţumesc pentru porţia de râs! :))

    RăspundețiȘtergere
  5. cand am zis "traiasca barbatii" nu stiam cata dreptate am! :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Norocul meu că am tras cu coada ochiului câteva rânduri mai sus. Așa am evitat repetiția.
    Știi ceva, draga mea Vera? Și eu am fost „ băiatul tatei„, vreo șase ani,până când a apărut „freru„. Am niște pățanii despre care vorbesc rar. Abia acum pot să zâmbesc.
    p.s. pa la noi, rozătoarea a fost Bil, prefera pantofi, tocul ușii și reviste. În rest, sforăia.

    Să ai succes la șefu!

    RăspundețiȘtergere
  7. hahaha...sa te bucuri cat mai mult de năstruşnicíile lui Coco !... :)

    RăspundețiȘtergere
  8. ce fata grozava esti tu Vera...un barbat adevarat,chiar nu ma indoiesc de asta :))
    >:D<

    RăspundețiȘtergere