miercuri, 15 august 2012

Delon. Fiat 500. Roșu. Rammstein. Amintiri




Am fost acasă în weekend. În weekendul în care majoritatea aveau liber și erau puși pe drum, iar Giusi, robotul de bord, a răgușit până am ajuns. ”Coadă : 1,56 km. Cauză: accident. Coadă: 3 km. Cauză: necunoscută. Coadă: 1,1 km. Cauză: necunoscută.” etc.etc
Am făcut șase ore un drum pe care de obicei îl făceam în trei. Dar a meritat. Senigallia, îmbibată în cultura, dansul, muzica și moda anilor cincizeci a fost grozavă.
Am stat la povești până târziu cu vecina, o femeie excepțională pe care n-am mai văzut-o de un car de ani. O cunoașteți și dumneavoastră. Am pus două imagini cu ea acum două zile.
 În copilărie mă ducea la un cinema drive in în fiecare vineri. Conducea o oră până la locul respectiv și se întorcea supărată rău când anulau un film și trebuia să ne întoarcem înapoi fără să vedem nimic. Și atunci punea la radioul din Fiatul 500, o mașină de-un roșu intens de te dureau ochii, numai Rammstein. Avea toate piesele lor.
 ” Am avut un iubit neamț, știi...Încă ne mai scriem, mai ne dăm un telefon, ne mai trimitem una, alta.  Am fost ca un fel de Romy Schneider si Alain Delon, doar că mai grași și mai urâți...De la el am piesele astea...”, povestea într-o seară întorcându-ne spre casă. Dădeam din cap de parcă știam cine erau Romy și Delon. Țin minte  doar că atunci totul mi se părea foarte mișto. Muzica complet diferită de ceea ce auzeam acasă și iubirea asta a lor, stranie, neîmplinită și chinuită...
Apoi începusem să dansez pe poante împreună cu partenerul la repetiții pe Rammstein. Profesorul de balet nu ne înghițea: ”Voi doi o să mă omorâți într-o zi.” Țipa : Oprește drăcia aia!, după care ne făcea să muncim ca niște măgari, așa, ca pedeapsă. Cred că a făcut infarct de atâta excitație și bucurie când am renunțat la dans , că n-am mai auzit de el...
Cât despre cei doi actori, i-am aflat și văzut de nenumărate ori la cinema-ul drive in unde puneau doar filme realizate  înainte de 80. Am trecut pe acolo anul trecut. În locul în care am plâns și-am râs privind fel și fel de filme montate impecabil, au făcut o benzinărie și un supermarket...Mare păcat...Barem amintirile au rămas, la fel ca filmele și piesele trupei Rammstein...




11 comentarii:

  1. te-ai intors frumos in timp...
    avem nevoie de amintiri...

    RăspundețiȘtergere
  2. Coincidență sau nu, și eu m-am gândit zilele astea la cinematograf, la câteva filme văzute „ cu pile„, la atmosfera aceea, de cald iarna și răcoare vara, copiii erau mici, aveam aceleași locuri, mereu, la balcon..mi-e dor!
    Tu îmi răscolești amintirile, Vera!
    Să fii iubită!

    RăspundețiȘtergere
  3. ce-mi place sa te ascult! depeni asa lent, amesteci impresii si rezultatul e ca o muzica lenta... inca n-am reusit sa incadrez muzica nicaieri in tabloul asta :))
    totusi, am pus-o de-o parte langa ac-dc, pt vremuri grele!

    RăspundețiȘtergere
  4. Prima dată când am ascultat un album al celor de la Rammstein am fost şocat. Mă tot întrebam cum s-a întâmplat de n-auzisem de ei până atunci.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ador muzica celor de la Rammstein! In fiecare saptamana, macar o zi, ascult melodii cantate de ei, mereu aceleasi pentru ca le indragesc si imi dau o stare de bine :)

    RăspundețiȘtergere
  6. ce poveste frumoasa, Vera draga! o împletire de amintiri de a le tale si ale altora, cu fapte actuale. Adorabile amanunte... Parca ti-am auzit vocea, asa aproape te-am simtit :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Minunate amintiri !
    Hahaha...bietul prof...Rammstein= tortura ! ...

    RăspundețiȘtergere
  8. Amintiri frumoase. Îmi închipui cum revin de frumos, când asculţi muzica sau vezi un Fiat 500...

    RăspundețiȘtergere
  9. CE FRUMOASE MELODII CAT DE MULT AS VREA SA LE ASCULT CAND SUFLETUL ARE NEVOIE DE ACEASTA HRANA MUZICALA SI CUVINTE DE VIS ; MULTUMIRI PENTRU TOT CE FACETI SI FELUL CUM BUCURATI SUFLETELE !SUCCESE MARI SI BINECUVANTATE !

    RăspundețiȘtergere