duminică, 1 iulie 2012

Intinsa in iarba si normalul


Am scapat de renovari, casa arata bine, iar eu sunt multumita.
Am venit la pensiunea unei doamne, in inima toscanei, unde e de zece ori mai racoare decat in piazza Santa Croce si tot de atatea ori mai liniste...

Acum seara, intinsa in iarba, in haine lejere de in, cu esarfa care mai flutura cand sufla vantul, cu ochii care curpind cerul plin de stele. Am cautat pe bajbaite carul mic si carul mare, caci fara ochelari nu vad nici la un metru, dar mai pana in spatiu ...Si toate acestea in timp ce greierele nu departe de mine canta o serenada lunii...
Simplitatea si normalul ma surprind si ma bucura. Si nici nu stiu daca e bine, normal sau gresit sa fie astfel...

4 comentarii:

  1. Este seara în care sufletele italienilor au plâns...

    RăspundețiȘtergere
  2. ce atmosfera placuta descrii tu aici! mi-e dor si mie de nopti petrecute în parc, dar la noi vremea este înca destul de capricioasa. Daca peste zi sunt pâna la 30-34°C, serile sunt cuprinse de furtuni cu ploi aprige.
    Dar vine ea luna august... Abia astept concertele de cvartet, sub clar de luna, în pavilionul trandafirilor :) Este o traditie a gradinii botanice, si nu ratez niciodata aceste întâlniri cu romanticul.
    Savureaza minu-vacanta, meriti, daca spui ca esti gata cu renovatul! Esti o harnicuta! felicitari! Mii de îmbratisari.

    RăspundețiȘtergere
  3. Răspunsuri
    1. Îmi place lumea ta nocturnă, liniștită, dar miraculoasă!

      Ștergere