vineri, 27 iulie 2012

Înnot. Parc. Doi. Și una.


Cât am avut concediu am fost să înnot. Zilnic. Câte trei-patru ore . Mă gândesc că dacă n-aș fi făcut balet, cu siguranță aș fi făcut înnot.
Într-o seară, în una din primele seri, în drum spre casă de la bazin, am trecut printr-un parc. Am mers greu, încet, cu senzația că duceam toată apa din bazin pe umeri. În fața mea doi bătrâni. Soț și soție.El o ținea de braț cu tandrețe. Ei îi tremurau mâinile, mergea cu pași țârșâiți și dădea o sumă de alte semne de instabilitate posturală. Cel mai probabil Parkinson.
El îi povestea despre doi copii. Maria del Sol și John. Erau vecini, prieteni, iubiți. Furau deseori smochine. Iar baiețelul, într-una din zile s-a înnecat cu o smochină și a murit. Și așa John a ajuns în paradisul copiilor alături de Dumnezeu. Doar că John nu era fericit acolo, în paradis și a fost întrebat ce poate dori mai mult de atât. Băiatul i-a răspuns printre lacrimi că vrea să se întoarcă pe pământ, lângă Maria del Sol.
 Iar Șeful Mare i-a zis că nu se poate, că e împotriva firii, e împotriva oricărei legi. Dar văzând că puștiul nu avea consolare,i-a oferit o singură posibilitate: ” Ai să te întorci pe pământ. Doar că nu vei fi cel de acum, ci omul din tine la 80 de ani. Iar dacă Maria del Sol te va recunoaște și în condiția aceasta, îți vei recăpăta vârsta ta de copil. Iar dacă nu, vei trăi câtă vreme va mai rezista corpul tău bătrân”.
Cum s-a sfârșit povestea n-aș știi să spun. Am căzut pe gânduri și m-am întrebat că dacă ar fi să mă vezi acum, la vârsta 80 de ani, m-ai mai recunoaște? Ai mai știi că la un moment dat ne-au unit niște fire invizibile?
 Și mi-am mai zis că dacă ar fi să am vreodată o fată, mi-ar place să o cheme Maria del Sol.



26 de comentarii:

  1. Dumnezeu nu da cu bata, da cu parul: poti avea doua gemene si ai deocamdata un singur nume ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda...Am sa ma mai gandesc la unul cand va fi timpul.

      Ștergere
  2. Când eram puşti, ne dădeam coate unul la altul atunci când vedeam doi bătrâni ţinându-se de mână. Acum, aducându-mi aminte, nu mă înţeleg.

    RăspundețiȘtergere
  3. impresionant articolul tau de astazi, Vera draga! cât de frumos ai îmbinat viata ta cu aceasta legenda fascinanta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Poate că nu comitem indiscreții, ascultând poveștile oamenilor. Este un fel de a comunica, fără să vorbim.
    Ceva mă doare, uite , văd că se întâmplă și în lumea ta, există prea multă lume bolnavă.
    Când văd cărucioare, mâini care tremură, mă apucă frica.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Depinde ce povesti.
      Exista peste tot si e dureros...

      Ștergere
  5. Fara dubiu, esti speciala!

    RăspundețiȘtergere
  6. da, te-as recunoaste, pentru ca ochii nu se schimba... da, te-as recunoaste, pentru ca ai continua sa scrii la fel de frumos, da, te-as recunoaste, pentru ca "firele invizibile" sunt cele mai trainice, mult mai rezistente decat cele declarate!

    RăspundețiȘtergere
  7. Marius a sintetizat perfect felul tau de a fi,de a simti si de a exprima ceea ce te face sa simti asa...

    induiosatoare poveste...
    si eu mi-am pus aceasta intrebare gandindu-ma la un barbat definitiv special din viata mea...

    RăspundețiȘtergere
  8. cred ca povestea s-a sfarsit trist, n-a fost recunoscut in amabalajul unui om batran, pentru ca ea gandea cu mintea ei mica de copil. unele vieti nu sunt menite sa curga impreuna, oricat s-ar stradui cei doi sa le impleteasca sau poate pentru ca doar unul dintre ei e decis sa se sacrifice, iar celalalt nici macar nu realizeaza.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine zici...Cat despre poveste, tind sa cred ca s-a terminat frumos.

      Ștergere
  9. http://www.youtube.com/watch?v=-jbya4kxC6E

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragostea mea, broscoiul asta frumos! Multumesc!

      Ștergere
  10. Frumoasa si induiosatoare poveste.
    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur de trecerea ta!
      O seara grozava de asemenea!

      Ștergere
  11. Există fire invizibile mai vizibile decât frânghiile care țin pe cineva legat cu forța.Și dacă sunt, e imposbil să nu le vedem, simțim, cunoaștem...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si nici nu poti sa le dezlegi asa, cu una cu doua...

      Ștergere
  12. Am trecut sa-ti urez duminica placuta si sa te invit la: http://vis-si-realitate-2.blogspot.de/2012/07/leapsa-liebster-blog-award.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! Duminica placuta de asemenea! Te imbratisez!

      Ștergere