duminică, 3 iunie 2012

Căști magice

Aseară când am închis ușa de la poartă și cea de la garaj, nu neapărat de frică de hoți, că și așa pe dealul ăsta pe care sunt doar două case nu prea circulă ființe umane, dar așa, din obicei. În garaj am găsit printre reviste niște căști. Reviste grozave, nemaipomenite aș spune, pe care mi le trimit mereu, cu toate că domiciliul din acte nu e casa unde stau la momentul actual. Iar chestia asta îmi crează niște suspiciuni.
 Sunt reviste despre arhitectură, despre programe noi, despre idei noi de design. Niște reviste, cum ziceam, în topul topurilor. Din cauza asta acum prefer să le bag mereu în cutii în garaj când le primesc. Din cauza asta mă împiedic tot timpul de ele când scot mașina. Au lucruri atât de interesante și ”de ultima oră” că îți vine să le cumperi pe toate. Și e ca și fumatul. E greu să te lași. Sau ca și cu aparatele foto. Vrei unul de la Fuji azi, mâine modelul nou de la Leica, poimâine un Nikon, și tot așa până îți dai cu capul de zidul acela care e realitatea și înțelegi că poți să ai toate aparatele din lume, dacă nu știi ce să faci cu ele, dacă nu le privești doar ca pe un mijloc de exprimare, sunt doar niște jucării de care te plictisești ca un copil răsfățat o dată ce le-ai prins șpirubulișu-l. Mda, așa e și cu revistele acelea sau mai bine zis cu ce e în ele. Am cumpărat și eu în neștire programe de proiectări, de făcut nu știu cum culorile, de iluminat într-un soi nu știu de care și am irosit seri întregi descoperindu-le până într-o zi când am zis gata. Dar revistele astea tot vin la mine. In fine.
Într-una din ele era cadou o punguță în care erau căști. Am zis să le încerc.
O minunăție, se aude fiecare vibrație din vocea artistului, tobele, fiecare coardă de ghitară, o minunăție ce să mai... Am stat întinsă în pat cu becul stins, cu fereastra deschisă ca aerul acesta blând și cald de început de iunie să intre înăuntru, cu ochii închiși și am ascultat muzică cu căștile acelea...Poate părea o banalitate, dar mie mi-a umplut sufletul. La o singură piesă am dat bis de două ori. O fi fost de vină starea de spirit...


Poate vă place.

7 comentarii:

  1. Mie îmi place cum ți-ai petrecut seara...Da, și piesa, nu mă mir că ai ascultat-o cu bis. Oare mie de ce nu-mi trimite nimeni reviste de-alea pe gratis? Sunt printre cele mai scumpe la noi și sunt abonată la două! Duminică frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  2. Esti un personagiu. Esti plina de blandete, simpatie, sensibilitate si cel mai important cu o minte brici. Daca ai fi fost in tara mea, pai as fi venit sa te caut si sa te intalnesc!
    Nu te schimba!

    RăspundețiȘtergere
  3. e nedrept spus "banal"...adesea, abandonul in timpul sonor imi pare chiar necesar si deosebit de potrivit sufletului :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Marius te-a defint atat de bine!
    melodia...ehhh...
    dorinte si amintiri...vorbesc in numele meu acum :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Astăzi am ascultat Smetana! este divin!
    Nu-l știam decât în trecere..

    Să fii iubită, Vera!

    RăspundețiȘtergere
  6. A fost o seara pentru sufletul tau si deci nu poate fi banala ! Multumesc ca ai impartasit si cu noi o parte ! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. in multe din cele scrise de tine, m-am regasit atat de bine :)
    am momente in care nu pot trage nici un cadru, nu "vad" nimic, trebuie sa fiu in dispozitie. oricum ap foto e un prieten de nadejde, pot sa ma plimb cu el ore in sir fara sa ma plictisesc.
    ganduri bune iti doresc! :)

    RăspundețiȘtergere