miercuri, 19 octombrie 2011

New York, New York

  Invitație la o conferință. Și fiindcă pentru moment sunt mai aproape, accept.
  O dată depășită senzația ciudată că lumea se uită la mine ca și cum aș fi ceva de mâncare, ca și cum aș fi nu îmbrăcată serios, formal,  ci complet goală, iau cuvântul. Are loc o dezbatere interesantă.
  Se încheie și ies pe stradă. A treia oară în acest oraș. Am auzit că oamenii au reacții diferite. Unii se închid în camere și se simt zdrobiți de verticala orașului. Alții se simt mândri că fac parte din specia care a ridicat această minune și nu dorm noaptea, preferând să se uite afară din zgârie-norul din Manhattan, la oraș. Așa pur și simplu.
Într-adevăr Manhattanul te poate călca în picioare sau te poate ridica la înălțimea lui, numai privindu-l. Din nou, totul depinde de tine.
Acum mă gândesc cum să te simți zdrobit de o verticală? Mereu am crezut că numai orizontala te poate zdrobi. Pe verticală te poți cățăra, urcând, progresând, pe orizontală doar te târâi....


Foto curând



5 comentarii:

  1. As vrea sa ajung odata in New York! Dar numai in vizita. O zi frumoasa! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. E într-adevăr o experienţă să te vezi în mijlocul unor asemenea mastodonţi. Schimbarea orizontului produce repede efecte.

    RăspundețiȘtergere
  3. Îţi face pălăria să cadă din cap...

    RăspundețiȘtergere
  4. @Mirela: Să știi că nici eu nu aș rămâne definitiv acolo...

    @Max Peter: Da, e o agitație continuă...

    @Cătălin: mă descurc și fără

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu am amintiri incarcate de afect deosebit de intens, insotit uneori chiar de senzatii fizice, fata de New York City.

    RăspundețiȘtergere