marți, 23 august 2011

Regăsire


Tâmpite mai sunt cuvintele când nu poți exprima ce e înăuntru, e prea înăuntru, și eu nu ma pricep deloc să le fac să trăiasca.
Întâmplarea a făcut să ne întâlnim după un spectacol de-al său. Felicitări, flori, zâmbete și, peste toate, incapacitatea mea teribil de fizică de a mă apropia de el. Stăteam într-un colț bucurându-mă că există așa ceva și că eu sunt martoră.
Mă vede. Mulțumind politicos, începe încet-încet să-și facă drum spre mine, mă ia în brațe. Îi spun ”Acum e bine”. Răspunde ”Știu că e bine”.
 Ne așezăm în sală. Tăcem. Ne uităm ochi în ochi și, Doamne, ce stop de timp, de spațiu și de tot. Brusc nu mai există nimic, absolut nimic, decât o liniște mare. Liniștea unei regăsiri...


5 comentarii:

  1. Sunt destule momente (pentru ăi cu suflet, vreau să zic) când unele sentimente nu prea se pot exprima şi verbal.

    RăspundețiȘtergere
  2. Există priviri care substituie cuvintele. Există zâmbete care le înlocuiesc. Există tăceri care fac cât o mie de cuvinte. O seară minunată! :)

    RăspundețiȘtergere