miercuri, 3 august 2011

C'est la vie



În orașul tău am fost pentru a repara niște lucruri.
Ce gând copilăresc.
Ce idee trăznită.
Te-am zărit întâmplător.
Am vrut să te strig.
Erai fericit.
Am plecat fără să las vreo urmă.
La cafeneaua în care sunt acum apare o magie.
O fi vreun semn?


7 comentarii:

  1. in semne vedem ce avem nevoie sa vedem...frumoase cuvinte...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ne rotim mereu privirea în speranţa că vom zări excat semnul pe care-l vrem. De multe ori, avem noroc.

    RăspundețiȘtergere
  3. atâta emoie si sensibilitate întrun text concentrat, întâlnesti rar! esti absolut de admirat!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce frumos vis!
    Ce uriașă dorință!
    În lumea ta de poveste, semnele par a fi reale! Eternități de-o clipă!!
    Zile frumoase îți doresc, Vera!

    RăspundețiȘtergere
  5. ai descoperit o provizie de ganduri si de visuri?...e un semn!
    imbratisarile mele!

    RăspundețiȘtergere