vineri, 19 august 2011

Amintiri răscolite azi.



Mi-am amintit că, într-o perioadă, pentru recuperare la un picior, am cumpărat o bicicletă de cameră.
Cam cât poți pedala fără a intra în criză? Șapte minute sau cam pe aici. Criza nu este musculară, nici pe departe, ci psihologică. Cam cât poți depune efort înspre deplasare, observând că stai pe loc...




Mi-am amintit de Lori. Băiatul brunet cu ochi albaștri, slăbuț și cu dinții încălecați. Băiatul care la un colț de stradă, vizavi de casa mea, mi-a spus într-o iarnă geroasă că nu există Moș Crăciun. Știu că am izbucnit în plâns, l-am pălmuit peste matricolă și am traversat strada printre mașini. Nu l-am iertat niciodată. Nici ani mai pe urmă,când îmi făcea curte, pentru că tot îmi aminteam ce-mi spusese.





Mi-am mai amintit de o întrebare pentru ziar: Cum e femeia dupa 40 de ani?
Răspuns: Cu cât îi cad sânii, proporțional i se ridică spiritul.
Nu au vrut s-o publice...păcat. E adevărat. Și are și haz.


6 comentarii:

  1. @Cătălin: Haha! Păi ziceam de femeile care sunt femei, nu de păpuși gumoase.

    RăspundețiȘtergere
  2. Psicologica? Nici francezii nu scriu asa!
    Cred ca tu te concentrezi pe tate!

    RăspundețiȘtergere
  3. Dacă este băiatul din fotografie, zău că este frumos!!
    p.s. nu i se văd dinții.

    RăspundețiȘtergere
  4. cuvantul "tabu" a fost spirit...asta...ii pune pe oameni in incurcatura...sa ai spirit? sa fii spiritual? sa faci spirite sau spiritism? daca ajungem la spiritualitate...suntem terminati...prea lung...prea complicat :))

    RăspundețiȘtergere