vineri, 20 mai 2011

Viața ca trenul



  Îmi place mult călătoria cu trenul deoarece consider că viața în general este o călătorie cu trenul.
  Unii sunt fericiți că au prins loc la fereastră sau la clasa I, alții sunt necăjiți că au rămas în picioare pe culoar,câțiva nu reușesc să se prindă nici măcar de scările trenului și rămân pe peron...
  În timp ce aștept trenul meu,mă gândesc că uneori uităm că ne îndreptăm cu toții în același loc...La Cel care consideră omul de la fereastră egal cu cel care stă în picioare și cu cel care vine abia cu următorul tren.
  Iar gândul acesta mă înseninează.Parcă nici nu mă mai îngrijorează  locul pe care eu îl voi ocupa în tren ori daca voi urca vreodată în el...


10 comentarii:

  1. si eu azi am filozofat asa...am impresia ca merit mai mult decat mi se ofera...dar vreau nu vreau...asta e, trebuie sa ma multumesc cu ce am...dar ma mai trezesc vorbind...: )) sau comentand...
    urmatorul tren...vine...si hop in el...: )

    RăspundețiȘtergere
  2. Încerc şi eu să învăţ lecţia mulţumirii şi seninătăţii, dar e tare grea, of! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Vera,
    În ultimii ani, călătoresc des cu trenul.
    Da, de acolo de la fereastră, vezi lumea, cu toate ale ei.
    Fii mai optimistă! Mâine este sărbătoare!
    La mulți ani de pe acum!!

    RăspundețiȘtergere
  4. parca te-am zarit in tren! aveai o floare rosie la rever...pentru ca mai importanta decat destinatia, e placerea calatoriei :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @florijianu:Cam așa!Dar trebuie să luăm lucrurile așa cum sunt și vedem ceea ce e mai frumos în ele.

    @arcadia: Cu puțin efort sau cu mai mult,se atinge.

    @Cătălin:Trenul venea...

    @INCERTITUDINI: Voi vedea ce pot face.Mulțumesc! De asemenea și ție!

    @Erys: Ești fantastică!Cum de ai ghicit?

    RăspundețiȘtergere
  6. Vera,
    O provocare cu parfum nostalgic
    http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/05/stii-tu-ce-inseamna.html

    RăspundețiȘtergere
  7. Viaţa ca şi o călătorie cu trenul...
    Te urci în el pentru că trebuie (nu e alegerea ta), te laşi purtat până la staţia unde consideri că-ţi e destinaţia. O călătorie în care cel mai greu este când te vezi rămas singur, pentru că alţii, cei ce contează cu adevărat pentru tine, au ajuns deja la destinaţie sau, în caz mai fericit, au prins trenuri spre alte direcţii, chiar dacă destinaţia e, în cele din urmă, aceeaşi.
    Da, plăcerea călătoriei contează, să cobori la staţia-ţi terminus cu zâmbetul pe buze, mulţumit de o aşa călătorie... Urcăm singuri, ne atingem sufletele pe parcursul călătoriei, dar de coborât o facem tot singuri...
    Locul, clasa au oare vreo importanţă? Doar dacă vrei să le-o dai.

    RăspundețiȘtergere
  8. Vera,
    Am trecut să te salut!
    O seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  9. stii gandind prin prisma trenului, eu cred ca eram gata, gata sa-l pierd din nebagare de seama sau superficialitate. acum sunt undeva in el, pe culuar, insa nu simt lipsa confortului, doar bucuria peisajului care-mi defileaza in fata ochilor, soarele care-mi flutura parul si senzatia de miscare, de viu!

    RăspundețiȘtergere