luni, 16 mai 2011

Margarete


Dintotdeauna mi-au plăcut margaretele.În copilărie culegeam împreuna cu alți copii margarete și făceam coronițe fel și fel.Însă coronițele pe care le făceam eu erau tare deșirate,sugrumate,nu mă pricepeam deloc așa că după un timp de încercări am renunțat și m-am limitat doar la privitul lor.
Mai apoi în adolescență am avut un iubit a cărui mamă era florăreasă și avea o florărie în garajul casei,o florărie cam mică ce-i drept, însă bogată de flori.
Ei bine, știind că îmi plac tare mult margaretele, băiatul  îmi mai aducea câte un buchet de margarete.
Nu în fiecare zi,pentru ar fi devenit același risc al vorbelor frumoase.Adică să te obișnuiești cu ele și să le repeți din rutină.Iar mai apoi în loc să iubești,îți declari iubirea.Iar eu tind să cred că adevărata dragoste te strânge de gât,nu te împinge la triade.Deseori ea preferă șoapta.Desigur că o dragoste trebuie mărturisită din când în când.Nu neapărat pentru alții,ci doar pentru bucuria de a o mărturisi.
Acum sunt convinsă că dacă Dumnezeu are o grădină în fața casei lui,ea trebuie să fie plină de margarete zâmbitoare.La urma urmei esențial în viață e să ai o convingere. Fie și ea ridicolă pentru alții. Ori nebazată pe nimic.



Demis Roussos - A Flower's All You Need

Asculta mai multe audio diverse

7 comentarii:

  1. Gradina fiind mică, iar margaretele dăruite zilnic, este posibil ca mama băiatului să fi intrat în incapacitate de plată...:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Margaretele au în ele o anume smerenie, care îmi place. Nu epatează, nu sunt "dive", ca orhideele, de exemplu, ci te cuceresc printr-o frumuseţe cuminte, adolescentină.... Superbă poza!

    RăspundețiȘtergere
  3. Superbe fotografii! Mulţumesc, Vera!

    Dacă ai ştii ce meşteră-s la făcut coroniţe din margarete (de fâneaţă, sălbatice)! La bunicii din partea tatei ajungeam, vară de vară, tot la vremea fânului necosit...
    Odată, un prieten drag a rămas uimit cum de ... iubesc margaretele, flori atât de ... modeste (îmi oferea trandafiri roşii). Ultimele flori pe care mi le-a dăruit: gerbera oranj. Au muşcat, dureros, din sufletul meu... Mi-am zis, totuşi, cu bucurie şi blândă înţelegere: s-a străduit, dar nu m-a înţeles niciodată...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce poti sa pui alaturi de o Margareta , daca nu un Margaret ?Pe romaneste margareta linga margareta , tot pe loc pe loc pe loc, cununita cu soroc!

    RăspundețiȘtergere
  5. "dacă Dumnezeu are o grădină în fața casei lui,ea trebuie să fie plină de margarete" ce fumoooooos!

    Chiar astazi am observat ca margaretele dn fata casei mele au înflorit! sunt într-adevar minunate!
    Dar asa frumoase ca ale tae nu sunt!

    RăspundețiȘtergere
  6. @Cătălin: Haha,probabil

    @Danielle Wolf : Poate ai să mă înveți și pe mine!Am gustat din povestirea ta...Nu toți au capacitatea înțelegerii.E chiar o calitate rară!

    @Danca Danela: Hihi,chiar așa!

    @CARMEN: Mulțumesc.Deoarece îmi plac atât de mult,am cumpărat un ghiveci care e plin de margarete pe toată perioada anului!

    RăspundețiȘtergere
  7. Bunica mea avea margarete in fata casei, la poarta, in fiecare dimineata le salutam cu talpile goale pe iarba uda de roua, si ele imi raspundeau insorite, mladioase. Imi pare un veac de-atunci... Iar gradina bunicii mele a fost pentru mine un Rai adevarat.

    RăspundețiȘtergere