Plosc!

Tu omule privești în apa limpede,liniștită,atât de transparentă și vezi în ea un tunel.
Un tunel la capătul căruia e ea,femeia.
Ea femeia îmbrăcată sumar stă întinsă pe spate cu capul culcat pe podul palmelor tale și cu ochii în cer după ce ați făcut dragoste.
Îți mângâie din nou chipul la fel cum a mai făcut atunci când ai avut 

o zi apăsătoare,
o zi istovitoare.
Ea femeia îți spune că unui artist viața nu dă totul sau el nu poate lua totul de la viață pentru că altfel ar trebui să sacrifice o parte din creația sa.
Tu omule o privești la fel cum ai mai făcut atunci când nimic nu îți dădea pace în afară de zâmbetul ei.
Tu omule îi răspunzi că în cazul ăsta artistul trebuie să se mulțumească cu mai puțin decât i s-a oferit și să dea mai mult decât a primit.
Ea femeia dă din cap în semn de aprobare și închide ochii.În același timp se închide și tunelul.
Tu omule ești speriat de închiderea bruscă și dai vina pe picătura care printr-un Plosc! a distrus apa limpede,liniștită,atât de transparentă.Odată cu ea s-a distrus și tunelul din care au rămas doar câteva rămășițe în picăturile zburătoare.

Tu omule te vei întoarce și mâine cu speranța că apa va fi din nou limpede,liniștită,atât de transparentă ca să poți vedea în ea un tunel.Acel tunel.Acel tunel care te ajută să suporți realitatea prin mijlocul irealității.

The Cranberries - Dreams

Asculta mai multe audio diverse