Se făce seară și mă inviți la un ceai.Nimic nu e mai plăcut decât un pahar de ceai fierbinte în frigul năprasnic de afară.Accept cu plăcere.
În discuția noastră îmi povestești de câte bucurii,câte aventuri,câte dezamăgiri ai întâlnit și câte mii și sute vei mai întâlnii în drumul tău.
Te privesc și te ascult în liniște.Am impresia că totuși ai uitat că drumul este infinit însă nu ne e dat să mergem pe el decât un timp limitat.
Începi a vorbi despre slăbiciunile pe care le ai.E în legea firii să avem slăbiciuni.Și Ahile fără călcâiul lui,fără acea slăbiciune ce ar fi fost?Doar un lăudăros și un fanfaron care știa cum să se lupte.
Continui să vorbești despre tine,despre cine ai fost,cine ești și cine vei fi într-o zi.Dar dacă ești așa de plin de tine,unde mai are loc să intre Dumnezeu?
Nu îmi răspunzi...
Enya - Boadicea
Asculta mai multe audio diverse
Nu , nu iti raspund pentru ca de prea multe ori il pierd pe Dumnezeu si-mi dau seama ca trebuie sa-i multumesc pentru durerea fiecarui calcaii care-mi tranforma clipa pamanteasca in vesnicia in care cu Mila si Iubirea Lui ne va muta intr-o zi sau la miezul noptii cand va veni ,, Iata Mirele vine la miezul noptii``
RăspundeţiŞtergereAhile ar fi fost nemuritor...
RăspundeţiŞtergereSă spun că a vorbi despre sine şi planurile sale este-n firea omului aş generaliza nepermis, nedreptăţind pe mulţi... Să spun că e-n firea bărbatului ... - asemenea. Sau a femeii - aşişderea.
RăspundeţiŞtergereAaah, cum ştii tu, "mâţă blândă" (o spun cu mare drag) să zgâri-n rană! Am trăit asemenea momente şi ... nu am avut inspiraţia de a-i pune această întrebare, doar am zâmbit. Rezultatul: n-a înţeles nimic din ceea ce ar fi trebuit.
Îmi place poza! Are-n ea ceva ... special.
Dumnezeu nu intră ci noi intrăm la el în odaie.
RăspundeţiŞtergereÎmi place ochiul tău larg deschis prin a cărui lentilă privești dincolo de aparențe!
RăspundeţiŞtergereChiar în suflet!
Dacă ceaiul e răspunzător de gândurile tale profunde, mă duc să-mi torn o ceasşcă şi eu :)
RăspundeţiŞtergereUn sfârşit de săptămână frumos!
as vrea sa cred, tanjesc sa cred ca drumul e infinit,
RăspundeţiŞtergeredar la fel si "timpul" strabatut impreuna de cei iubiti unul altuia,
pana la contopire...
imi place cum scrii; mai revin! :)