vineri, 29 aprilie 2011

Într-o zi,undeva


Aveam un amic R. solitar foarte obosit.
Era doborât de o oboseală care nu trecea cu un somn bun.
O oboseală sufletească ce provenea dintr-o iubire imposibil de consolat.
Și cu cât se simțea mai singur,mai solitar cu atât devenea mai însetat de dragoste.
Ca să-și astâmpere setea și ca să nu-l doboare pustiul în întregime
a decis să fugă
deoarece se spune că pustiul n-are momente de slăbiciune și nici nu iartă.
E un călău necruțător.
Îi era teamă.
În timp ce fugea a scris cu mâna tremurândă o scrisoare
Apoi a împăturit-o în patru și a pus-o în buzunar.
Scrisoarea suna cam așa:
"Într-o zi,undeva
după ce voi fi găsit ieșirea din oboseala și singurătatea mea
îți voi spune ceva
despre noi,
despre păsările ce țipă ca la începutul lumii,
despre dragostea mea.
Într-o zi,undeva.
 Al tău,
       R. "

 
Amicul R. a fugit mult,
A traversat deșertul unde nisipul aproape că l-a orbit.
Apoi a ajuns pe o plajă pustie  pe care au spălat-o valurile.
A continuat să fugă,să caute o ieșire din oboseala și singurătatea lui.
A găsit două ferestre.Două ieșiri.Una dintre ele e doar miraj.
Din cauza nisipului care aproape l-a orbit nu reușește însă să vadă care dintre cele două e  cea reală...



7 comentarii:

  1. Dacă mai are simţ tactil..., însă tot singur va rămâne...

    RăspundețiȘtergere
  2. ... ca leac pentru orbirea lui a ales-o pe cea ... albastră.
    Atât de ciudat i se părea că dincolo de ea nu fremăta marea .
    Îmi place fotografia... Noroc cu ritmurile muzicii, altfel încercarea lui aş fi numit-o Zădărnicie.

    RăspundețiȘtergere
  3. dragostea neimpartasita mutileaza sufletul...el se retrage in carapacea trupului facandu-si scut in fata neputintei de-a vibra la intensitatea si inaltimea adevaratei iubiri...

    RăspundețiȘtergere
  4. Subtilă introspecție!
    Noi, oamenii, complicăm atât de mult lucrurile.Mă întreb cum se vor fi iubind copacii..

    RăspundețiȘtergere
  5. Un text emotionant, bine scris! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce alăturare genială între text şi imagine! Măiastră! Mă ameţeşte această comparaţie a mirajului ferestrei gotice cu mirajul unei evadări din realitatea unei iubiri...
    Impresionant!

    RăspundețiȘtergere