duminică, 3 aprilie 2011

Grăunte din viața mea


Am avut parte de puține dialoguri în drumul meu de până acum.Mă refer la dialoguri adevărate,dialoguri în care uneori cuvintele sunt de prisos...
Am avut onoarea să cunosc o femeie excepțională.
O femeie plină de pozitivitate.
O femeie care a trăit în umbra soțului și al copiilor.
O femeie care dacă ar fi vrut ar fi putut strălucii chiar și în întuneric.
O femeie care s-a bucurat de fiecare minut.
O femeie care după ani a rămas singură deoarece Doamne Doamne avea nevoie de apropiații ei.
O femeie care a ținut întotdeauna fruntea sus și genunchii tari.
O femeie care nu a uitat o clipă că viața e pe zile.
Această femeie a fost lovită de o boală care o măcina câte-un pic în fiecare zi.Pentru ca era o femeie atât de excepțională,am stat lângă ea chiar dacă am  asistat la sfărâmarea ei.
Țin să vă spun doamnelor și domnilor că ultimele clipe în care i-am stat aproape au fost cele mai vesele din viața mea,au fost clipe în care am râs cu pofta,au fost clipe în care am revizionat filmele preferate și am descoperit altele,au fost clipe în care am descoperit mai bine doamna pe care o aveam în față și în același timp m-am descoperit pe mine.
Culmea este că femeia aceea mă făcea să râd când defapt ar fi trebuit să fie invers.Avea o putere neexplicabilă de a fi veselă chiar și atunci când ar fi avut toate motivele să plângă în pumn.
Într-una din zile,când am intrat in salonul ei,ea nu era în pat.
Stătea la fereastră și se uita la oamenii care treceau,la mașini,la blocuri și case,la asfaltul care demult trebuia reparat de gropi.Am intrat înăuntru.
Ea s-a uitat către mine și i-am înțeles salutul din privire.A început dialogul.
A fost un dialog în care tăcerea și privirea au avut cuvântul.A fost un dialog pe care în momentul acesta,în dialogul cu tine cititorule eu nu-l pot explica.
Pot doar să îți spun că dialogul acesta tăcut s-a terminat cu o vorbă.
Femeia excepțională,femeia cu chip luminos mi-a spus:
-"A fost foarte frumos!"
Am înțeles atunci că oricâte teorii facem,oricât de mare cariera e,oricâte oscaruri primim,oricâte iubiri,oricâte drame,scopul fiecarui om pe pământul ăsta este când ajunge momentul ăla în care o să plecăm cu toții,să aibă puterea să spună luminos "A fost foarte frumos!"


Yann Tiersen - L'absente

Asculta mai multe audio diverse

8 comentarii:

  1. Într-adevăr, o femeie extraordinară! Frumoasă lecţie de viaţă! Să ai puterea de a lua din toate, şi bune, şi rele, câte ţi-a hărăzit soarta, picăturile acelea de frumos şi bucurie care să te facă să exclami: "A fost foarte frumos!"
    Mă opresc aici ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Vera,
    O să-ți spun adevărul- am rămas fără cuvinte..

    RăspundețiȘtergere
  3. ...m-a emotionat profund povestirea ta...si nu pot sa spun, chiar de-i cu tristete, decat ca aceasta minunata femeie si-a apreciat cu toata convingerea darul vietii. tot respectul meu!

    RăspundețiȘtergere
  4. E impresionanta povestea!...genul de poveste care te lasa fara cuvinte, care-ti "rostogoleste" pe obraz o lacrima, care te cutremura, dar iti da si un zambet...foarte frumos!

    RăspundețiȘtergere
  5. Vera, nu ți-ar plăcea? http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/04/prin-casa.html

    RăspundețiȘtergere
  6. Un grăunte din balanţa vieţii.

    RăspundețiȘtergere