vineri, 11 martie 2011

Dream a little dream of me

Aveam un amic M care locuia într-unul dintre cele două apartamente situate deasupra gării mici.Celălalt aparținea unui ungur cumsecade care mergea să doarmă acolo doar de câteva ori pe an atunci când îl gonea nevasta-sa de-acasă.Mergeam deseori pe la M pentru că avea o bibliotecă foarte bogată,știa să facă un ceai de fructe senzațional și era neobișnuit de visător.Tot acolo am invațat să recunosc tipologia trenului  după sunetul dat de frecarea roților pe șine.Când și când,jucam un joc prostesc în care trebuia să ghicim care tren pleacă sau ajunge în gara,iar cine ghicea primul câștiga.Ce anume câștiga?Păi nimic material,doar ideea că a câștigat și atât,iar noi eram multumiți așa.Pe geamul de la sufragerie obișnuiam să bem ceaiul acela aromat și dens de fructe în timp ce el visa că femeia vieții lui este Romy Schneider când el defapt nu avea iubita,nici măcar pretendentă nu avea,visa că e pilot când el defapt era un simplu electrician la Elba cu contract part-time,visa că are o familie când el defapt era orfan,visa că e cel mai bun cântăreț al anilor '90 când el defapt era afon,visa la...și la...și la...Lumina puternică care patrundea printre ferestrele numeroase și mari ale apartamentului chiar oferea o stare de visare.Oamenii de știință afirmă că ne petrecem șase ani din viață visând,în schimb M a fost treaz doar șase ani,iar diferența de timp și-o petrecerea sfăramand în bucățele visele ca apoi să le reinventeze...Miam adus aminte de el acum la piață,în timp ce mă uit la niște mere gigantice care îmi fac cu ochiul,iar vânzatoarea ca să mă imbie să le cumpar îmi spune că sunt din vis culese.
Cum ar mai fi lumea asta fără vise?Probabil că într-o viață fără nici un vis singuratatea noastră ar ţâşni ca sângele prin toți porii.


3 comentarii:

  1. M-a destins lectura... aveam nevoie de aşa ceva, la fel cum simt redobândind puterea de a mă trezi şi-a merge mai departe după o porţie mulţumitoare de ... visare.
    Fără vise (cu ochii deschişi), fără visuri... am fi cu mult mai singuri, cu mult mai trişti, cu mult mai ... cenuşii - de parcă şi aşa nu ţipă uneori singurătatea-n fiecare dintre noi!
    Numai gânduri de bine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamne, Vera!
    În prima zi de paște, mi-ai dăruit cel mai tulburător VIS!!
    Să fii fericită! Hristoa a înviat!

    RăspundețiȘtergere
  3. @Danielle Wolf: Mă bucur că lectura ți-a fost pe plac.Ai dreptate.Singurătatea țipă și așa însă mai trebuie măcar din când în când anesteziată și de ce nu cu un vis!

    @INCERTITUDINI: Nu pot decât să mă bucur de mesajul tău.
    Adevărat a Înviat!

    RăspundețiȘtergere