luni, 7 martie 2011

Doi.Un el și o ea.

El este ateu.Ea e credincioasă și merge la biserică șase zile pe săptămână.Stau unul lângă celălalt.

El îi încălzește mâinile reci,ea îl privește cu ochi blânzi de căprioară
și amândoi așteaptă apusul zilei ca în fiecare seară.
Vorbesc despre trecători,despre ziua de mâine,dar niciodată despre religie pentru că ea se aprinde imediat
și seara se distruge automat,
cum s-a mai întamplat.
Păcat!Cred ca ar fi interesantă o discuție pe temă religioasă
între un ateu și o credincioasă.

El și ea au obiceiul să elimine fiecare subiect asupra căruia au opinii diferite.Deci în general vorbesc puțin și se iubesc mult.Legea compensației o mai numesc unii.
Dar,la vederea unui apus atât de frumos,fata nu se poate abține și în ciuda obiceiului lor,îi spune că motivul pentru care apusul e atât de magic este că Dumnezeu se află în el,la fel cum se află în fiecare om pe care l-a creat.El uimit tace,iar dupa cateva clipe o dezaprobă zicând:"Știi iubito...eu cred că dacă exista vreun Dumnezeu,El nu ar exista în niciunul din noi.Nici în tine,sau în mine..ci în spațiul ăsta mic dintre noi..."

Michael Nyman - The Scent Of Love

Asculta mai multe audio instrumentala

Un comentariu:

  1. Cred că are dreptate: Dumnezeu ar fi Cel ce i-ar ţine aproape, iubindu-i deopotrivă, făcându-i să se accepte deplin, fără ca mărginita lor (ne)înţelegere să-i despartă...

    RăspundețiȘtergere